Sari la conținut

Scrisoarea unui cormoran mândru, de peste mări și țări:”Capul sus, la anul o luăm de la capăt”

Prima finală de Champions League după 11 ani pentru Liverpool și prima pentru mine din postura de simplu fan înfocat. Un fan mândru, aflat la mii de kilometri de templul unde Gerrard a venit, în 2005, cu trofeul ”acasă”, după mai bine de 20 de ani de așteptare. La fel ca predecesorul său, Ian Rush, care i-a trimis acasă din semifinale pe ”Țânțarul” Cornel Țălnar și pe ”Smurdul” Mulțescu.

Mi-am adus aminte de sezonul de excepție al Europa League 2016, când ai mei s-au lovit de zidul lui Unai Emery, proaspătul antrenor al lui Arsenal, atunci tehnicianul Sevilliei, echipă ce triumfa cu exact același scor ca Real Madrid la Kiev, 3-1. Nu a fost să fie. Am rămas cu emoțiile meciului cu Dortmund, cu acel comeback marcă înregistrată, cu dubla împotriva celor de la Villarreal, când Soriano cu un autogol, Sturridge și Lallana procurau biletele pentru finala de la Basel.

Nu arunc vina pe portarul german uitat acasă de Joachim Low, în schimbul mult mai experimentaților Manuel Neuer și MATS (Marc Andre Ter-Stegen), un Karius care, pentru fanii români ai lui Liverpool, pare doar un Carlos cu părul prins sau un ”Ronaldo al portarilor”, pentru că ”Messi” este deja luat. Nici pe ghinionul care l-a trimis pe Salah înapoi la vestiare după doar 30 de minute în meciul vieții lui. Real Madrid a fost greu de oprit în aceste trei sezoane consecutive în care a ridicat trofeul UEFA Champions League. Intrăm și noi pe lista cluburilor ce s-au dovedit a fi prea mici pentru a fura trofeul de sub nas gigantului din Madrid, chiar în finală, alături de predecesorii noștri Atletico și Juventus.

MULȚUMIM!

Pentru emoțiile dublei cu colosul din Manchester. Pentru acel neașteptat 3-0 pe Anfield, cu golul superb al unui Oxlade-Chamberlain care merita să îmbrace tricoul lui Liverpool la Kiev. Pentru acel 5-2 pe teren propriu, după ce am condus cu 5-0 în fața celor de la AS Roma. Un prim meci care lăsa un mare semn de întrebare pentru returul de pe Olimpico, mai ales că aveam în față o echipă care tocmai a trimis acasă gigantul Barcelona după ce a întors un 4-1 pe Camp Nou. Am fost aproape, un 4-2 pentru capitolini care ne-a ținut cu sufletul la gură până la ultimul fluier al centralului Skomina. Rămânem cu amintirile și cu o postare simplă dar motivațională a paginii oficiale de Facebook a celor de la Liverpool: ”It wasn’t to be in Kiev”. Am crezut în voi pe tot parcursul acestui sezon, chiar dacă nimic nu anunța acest sezon de excepție și, poate, nici cei mai optimiști cormorani nu credeau că vom ajunge atât de departe.

Capul sus, la anul o luăm de la capăt. Cu Naby Keita și, poate, Nabil Fekir la mijlocul terenului, cu un Mo Salah însetat de trofee și goluri, cu noile invenții spectaculoase ale lui ”Bobby” Firmino, care aduc aminte de sezoanele spectaculoase reușite de ”El Nino” Torres pe Anfield, și cu imagini noi de neuitat oferite de Klopp.

Ne vedem la anul.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: