Ceea ce s-a întâmplat ieri seară, 29 iulie 2021 (notați data), este doar vârful iceberg-ului pe care îl vedem. Este doar o consecință a ceea ce s-a întâmplat de mulți ani în România și care a adus fotbalul la un nivel atât de jalnic.
O să notez în cele ce urmează exact motivele pentru care s-a întâmplat acest dezastru în masă și o să iau fiecare echipă în parte, pentru a analiza prestația din Conference League, pentru că am văzut chiar toate meciurile de ieri și mi-am făcut o părere destul de clară.
Eliminarea echipelor românești din Conference League, doar vârful iceberg-ului
Până să ajung la echipe, haideți să vorbim despre lucrurile cu adevărat dureroase din fotbalul românesc.
Patronii:
De mic, de când am început să mă uit la fotbal, am dat peste o droaie de patroni, care mai de care mai analfabeți și care aveau combinații la nivel înalt cu oameni importanți din diverse partide politice, alături de care și-au făcut aceste averi colosale.
Pentru mine nu e un argument bun acela, că cei de atunci investeau mai mulți bani și aveam performanțe. Nu, atunci se spălau bani în prostie, iar jucătorii, ăia care făceau performanță cu adevărat, veneau dintr-un sistem în care erau antrenați corespunzător, antrenați să poată face performanță la nivel înalt.
Așadar, patronii de atunci (vorbesc de după anii 2000) nu au făcut mare lucru pentru îmbunătățirea fotbalului românesc, pentru că ei aveau deja o arie largă de fotbaliști crescuți într-un spirit competitiv și care își doreau performanță, cele mai bune exemple: Mutu, Chivu, Raț, Contra, Rădoi, Dică, Dani Coman, Pancu, Niculescu, Dănciulescu, etc. (sunt mulți).
Și tocmai pentru că nu au făcut nimic patronii de atunci, fotbalul românesc trage roadele „muncii” lor, adică nimic. A fost nevoie de Academia de Fotbal a lui Gică Hagi, pentru ca noi să mai avem tineri de valoare în România, în rest se pierdeau pe la diverse echipe obscure, unde nu erau băgați în seamă de nimeni, poate doar dacă dădeau o sumă de bani antrenorilor, pentru a-i titulariza.
Așadar, și asta am auzit-o la fanii lui Dinamo, ceea ce mi se pare înfiorător, nu mai spuneți că v-ați dori să se întoarcă Borcea la Dinamo. E drept, lucrurile erau bune pe vremea lui Borcea, însă nu datorită lui, dar și el e unul dintre factorii care au adus clubul și fotbalul românesc în acest hal fără de hal. Pe bune, vă mai amintesc de meciul cu Lazio?…
Antrenorii noi:
Antrenorii noștri sunt slab pregătiți, deși își dau ei toate licențele alea Pro, care, din câte înțeleg, le dau cu profesorii universitari de la Facultatea de Sport, adică cei care nu au fost în stare să-și facă o carieră, dar au avut niște pile și care s-au refugiat la locurile călduțe plătite generos de stat… ce să mai, academicieni, nu alta…
Nu serios, antrenorii români nu au o schemă proprie, nu au un stil de joc interesant, toți se bazează pe valoarea individuală a jucătorilor, care nu mai e ca acum câțiva ani, e din ce în ce mai scăzută.
Tehnicienii nu știu cum să reacționeze în situații stresante și greșesc schimbări sau pur și simplu, greșesc abordarea meciului.
Antrenorii vechi:
Antrenorii vechi, cei pe care îi știm de mulți ani, sunt depășiți. Pentru ei, fotbalul s-a terminat în urmă cu 10-15 ani, nu mai știu nimic, dar NIMIC. L-am tot ascultat pe Victor Pițurcă în iunie, când analiza meciurile de la EURO 2020. Am râs, dar e de plâns ce făcea nea Piți pe-acolo.
El nu știa jucători destuli de buni din fotbalul european, le pocea numele tuturor, vorbea de parcă ăia erau la o competiție de juniori și el îi judeca.
De-asta spun, pentru ei, fotbalul s-a terminat cam când s-a retras Zidane din fotbal. Maxim se mai uitau la El Clasico, când era duelul Messi-Ronaldo, dar prea puțin.
Pseudo-antrenorii:
Îi știm cu toții, ultimii antrenori de la FCSB, Corneliu Papură, deși de mulți pe care unii îi credeți buni se zice că executau ce le spuneau patronii, dar nu intru în detalii despre ei.
Ați văzut și voi atitudinea lui Dinu Todoran, Bogdan Argeș Vintilă sau Toni Petrea. La interviurile după meci, mereu se fereau în a spune chiar ce gândeau, pentru a nu deranja patronul. Se simțea tensiunea, se simțea de zici că erau castrați, dar n-aveau ce face, rolul lor era să tacă și să înghită. De Papură nici nu mai zic, omul se uita la snooker, iar Rotaru îl punea să-i fraierească pe fani că ar fi antrenorul echipei.
Teoretic, la ce echipă a avut FCSB, mai ales sub comanda lui Nicolae Dică, putea să fie orice antrenor acolo, că tot ar fi luat titlul, pentru că jucătorii erau valoroși, dar tot nu s-a câștigat nici atunci titlul și ajungem acum la jucători.
Fotbaliștii români
Încep prin a spune, chiar dacă ați mai auzit, dar așa e. Fotbaliștii români chiar au un potențial mare. Din păcate, lipsa de educație primită în familii și în școli își pun accent asupra viitorului lor. Atenție, că asta e problemă generală în România, fotbaliștii sunt din categoria norocoasă, pentru că au salarii mari, dar de restul nu e atât de bine.
Și am împărțit în trei categorii fotbaliștii „toxici” pentru mediul sportiv din România, care i-au influențat și pe tinerii jucători să facă la fel ca ei, adică prost.
Cei cu salarii mari, care se cred vedete:
Nu am nicio problemă că sunt fotbaliști în Liga 1, care câștigă 6-7-10-15.000 de euro pe lună, chiar nu mă afectează în niciun fel. Nici nu mi-ar păsa atât de mult că și-au luat arfe toți țărănușii ajunși să joace la echipe bune din România, îi știm pe ei, cei care uită de unde au plecat.
Măi, fraților, dar am o problemă reală când nu joacă nimic și când nu au chef. Ei sunt deja satisfăcuți de sumele pe care le fac, dacă au ajuns la o echipă bună din România, pot pleca mai ușor prin Turcia sau Arabia, acolo unde se dau și mai mulți bani, iar ei sunt mai mult decât încântați.
Fotbalul la ei cade pe locul 1.000, atâta timp cât banii vin fără să facă mai nimic, pentru ei e ok, nici măcar nu se mai obosesc să-și facă meseria pentru care sunt plătiți. De ce fac mulți dintre ei așa? Ajungem la a doua categorie.
Cei impuși în echipele de start:
Haideți să vă spun o chestie, de ce credeți că Marinos Ouzounidis a fost dat afară de la Craiova atât de repede, deși luase și Supercupa României și cupa? A refuzat să facă ce dorea Gigi Becali II, adică Mihai Rotaru.
Vreți să știți un jucător impus de Rotaru mereu la Craiova și căruia îi face lobby să joace în națională? Nicușor Bancu. E o prietenie diabolică între patroni și unii jucători, care împart vestiarul în două.
La FCSB e același lucru: Nu te atingi de Coman, Tănase și Moruțan, că ei sunt protejații patronului. Astfel, ei pot să facă ce vor pe teren, că tot acolo îi vei vedea și data viitoare dacă joacă prost, spre nervii colegilor care poate ar merita o șansă.
Astfel, faci dintr-un fotbalist care are potențial, un infatuat care prinde tupeu și face numai ce vrea, doar pentru că e susținut de patron, cam atât.
Cei individualiști:
Asta se trage tot de la punctul 2, de la cei impuși în echipă. Majoritatea acestor fotbaliști devin individualiști, fără respect pentru coechipieri, iar rezultatele lor sunt pe măsura evoluției echipei, adică slabe. Helmuth Duckadam cred că atrage atenția de vreo 2-3 ani că se întâmplă lucrurile astea, dar nimeni nu-l aude.
Lipsa investițiilor in sport:
Aici s-a tot vorbit mai ales de când cu Jocurile Olimpice. Nu se investește in centre de juniori, abia se mai investesc niște bani în infrastructură… e jale.
Analiză FCSB
FCSB a fost prima echipă românească eliminată din Conference League, de locul 11 din Kazahstan. Aceeași problemă, fotbaliștii jucau pentru ei, fără un traseul logic în teren, schimbările au fost de-a dreptul cretine, mă refer mai ales la schimbarea lui Risto Radunovic la pauză, care fusese unul dintre cei mai buni jucători din prima repriză.
Florinel Coman a fost introdus pe teren și a marcat. Nu, nu e o schimbare inspirată, el de când a intrat a tras vreo 5-6 șuturi penibile pe lângă poartă, deși putea să paseze, doar-doar i-o intra vreunul, care până la urmă i-a intrat, după o pasă bună a lui Oaidă, un fotbalist criticat de patron.
Cel mai clar exemplu a fost la primirea celui de-al doilea gol. „Căpitanul” Tănase, nu a procedat deloc ca un căpitan. A fost o minge care a țopăit și pe care Tănase putea să i-o paseze cu capul unui coleg, nu mai știu cine era lângă el, parcă era Cordea. Nu, el a vrut să facă preluare pe piept și să meargă el să marcheze, dar a pierdut mingea și de-acolo a plecat un nou atac al lui Karagandy, fatal în cele din urmă.
Andrei Vlad… Eu la băiatul ăsta nici nu mai înțeleg dacă e bun sau slab și cred că nici el nu mai înțelege, așa l-a zăpăcit patronul. Are meciuri când apără și zici că e ceea ce trebuie să fie, dar are meciuri când te îngroapă. Straniu mai este cazul lui. După atâția ani, încă nu-mi dau seama care e valoarea lui adevărată. E o enigmă pentru mine.
Moruțan… jalnic. Dacă așa arată un fotbalist de 10.000.000 de euro eu mă apuc de pescuit. Nu e de ajuns că a dat un gol frumos cu Craiova, la valoarea pe care ți-o indică patronul, trebuie să te distrezi cu Șahtior Karagandy, să tragi echipa după tine.
Dar, mă rog, toți fotbaliștii și patronii se roagă la Giovanni Becali să mai dea niște țepe pe la echipe din străinătate care chiar să plătească banii ăștia pe asemenea fotbaliști. Rezultatele s-au văzut, FCSB nu s-a mai calfiicat în cupele europene de patru ani.
Analiză Sepsi
Dintre toate, Sepsi e echipa care a avut aspecte pozitive în joc, nici adversarii nu au fost atât de facili precum a avut Craiova sau FCSB. Au jucat ce au știut, au marcat, au pierdut la penalty-uri, la prima participare în cupele europene. Nu e vreo catastrofă.
Totuși, mă așteptam puțin la mai mult din partea lor, mai ales că au jucat pe teren propriu, în fața fanilor. Înseamnă că Liga 1 nu e un campionat atât de bun, dacă Sepsi, echipă bună a campionatului nostru, nu poate să o bată măcar o dată în două meciuri pe Spartak Trnava.
Cam asta înțeleg eu din ce s-a întâmplat. Totuși, de admirat patronul lor, care a recunoscut că Sepsi e o echipă mică spre medie. Atenție, vorbim de realism, ceva ce mulți patroni nu prezintă.
Analiză Craiova
Dacă în urmă cu câțiva ani îi consideram ghinioniști că au pierdut cu RB Leipzig și AC Milan, de doi ani încoace, oltenii o țin din rău în mai rău. Anul trecut Lokomotiv Tibilisi, anul ăsta a fost vorba despre Laci, din Albania.
Aceeași problemă ca la FCSB și la Craiova! Un patron megaloman, o mână de sclavi (mai degrabă vreo două mâini de sclavi), decizii luate peste noapte și toate cu o garnitură de neam prost. Cam asta au realizat oltenii în ultimii ani.
Aaa ba nu, au câștigat recent Cupa României și Supercupa României, dar l-au demis pe antrenorul care a ajuns la performanța asta. Aaa ba nu, ia stați, a fost la un pas să câștige și campionatul, dar l-au demis după pe Cristiano Bergodi.
De ce? Pentru că nu acceptau implicarea patronului. Așadar, după Reghe, posibil să vină în viitor tot nea Papură, care o să vă adoarmă pe toți, cum adoarme el în timpul meciurilor.
Dacă v-a plăcut analiza mea și credeți în ce am scris, distribuiți articolul la cât mai mulți microbiști să vadă și ei cum stă treaba. Mulțumesc! Noi să fim sănătoși!
Îți recomand articolul despre cele mai tari meciuri care s-au jucat pe National Arena.
Urmărește Primul 11 pe Facebook, Instagram și Youtube.