Special

„Am fost foarte sărac, trăiam de pe o zi pe alta! Fotbalul ne-a salvat, pe mine și pe familia mea”

Au trecut aproape 12 ani de când Angel Di Maria a părăsit Rosario, orașul natal, al treilea ca mărime din Argentina, pentru a începe o aventură europeană.

Angel Di Maria. Sursă foto: goal.com
Angel Di Maria. Sursă foto: goal.com

Povestea lui Angel Di Maria

De la Benfica Lisabona la PSG, cu escale la Real Madrid și Manchester United, argentinianul trăiește și respiră fotbal, iar într-un interviu pentru „theplayerstribune” a povestit cât de greu i-a fost să ajungă la statutul de vedetă.

Ce ai făcut luni?

– Am fost la antrenamente.

Ce ai făcut marți?

– Am fost la antrenamente.

Ce ai făcut miercuri?

– Am fost la antrenamente.

Ce ai făcut joi? Ce ai făcut vineri?

– Am fost la antrenamente.

Ce faci în weekend?

– Am meciuri.

Când termini antrenamentele ce faci?

– Îmi place să stau puțin și să admir terenul, noroiul, iarba, locul unde joc. Acel loc unde am căzut și m-am lovit de atâtea ori, unde mi-am julit coatele și genunchii. Acolo de unde mă întorceam murdar acasă, iar mama mă punea să mă dezbrac și să intru direct la duș.

Ce vă dă forțe, vouă fotbaliștilor, să începeți un nou campionat în fiecare an, iar și iar?

– Toată lumea îmi spunea ce trebuie să fac. Toată lumea știa mai bine decât mine ce trebuia să fac. Da, îmi plăcea să dorm în week-end, prietena îmi reproșa că nu am mai petrecut demult un timp numai al nostru, împreună, numai noi doi, familia îmi spunea că ar trebui să mă preocup mai mult de școală și să-mi găsesc un job.

– Dar eu… eu doar îi ascultam și zâmbeam. Aveam un vis pe care nu mi-l putea „deturna” nimeni, oricât i-aș fi iubit de mult. Fotbalul era, este și va fi deasupra tuturor celor dragi mie.

Angel Di Maria. Sursă foto: goal.com
Angel Di Maria. Sursă foto: goal.com

Chiar așa de mult înseamnă fotbalul pentru tine?

– Da. Totul. Multă lume își dă cu părerea, dar prea puțini înțeleg ce înseamnă fotbalul pentru noi. Nimeni nu știe cum e să ai insomnii înaintea meciurilor pe care le joci, sau când te tot gândești la partidele în care ai jucat… Iar eu am jucat de multe ori deși eram accidentat sau răcit, pentru că asta este rațiunea mea de a fi: să joc fotbal.

– Cei din afara fenomenului nu cunosc sentimentul unui gol marcat sau sentimentul apăsător, tensiunea formidabilă din momentele în care antrenorul îți vorbește, îți explică, îți transmite ce ai de făcut. Bine, asta dacă îți pasă, dacă pui suflet, dacă ești dedicat fotbalului…

– Știu cei care ne privesc, ne admiră și ne critică deopotrivă cât de des luam autobuzul pentru a ajunge la antrenamente? Se gândesc la mine în ianuarie-februarie, când ei sunt în vacanță și eu mă pregătesc de returul sezonului? Știu ei de toți oamenii noi pe care îi întâlnesc în fiecare zi și lasă amprente în viața mea? Sau despre prietenii mei?

– Am râs și am plâns împreună cu mulți colegi, dar lumea vede doar ce este la exterior.

„Ca eu să am ghete de fotbal, surorile mele trebuiau să meargă desculțe”

Ce nu știe lumea despre viața ta?

– Tatăl meu lucra într-o afacere cu cărbuni, iar eu cu sora mea ne sculam de dimineață pentru a-l ajuta. Ca eu să am ghete de fotbal, surorile mele trebuiau să meargă desculțe. Eram foarte săraci, iar părinții nu își permiteau mai nimic.

– Inițial, tata a avut un aprozar, loc în care trăiam noi toți, dar din cauza unui om care l-a păcălit am fost nevoiți să ne reprofilăm și am ajuns destul de rău cu banii, banca ne bătea foarte des la ușă pentru datorii… a fost greu… să trăiești de pe o zi pe alta, fără să ai siguranța că mai ai casă și mâine…

Ce simțeai atunci?

– Chiar dacă eram copil, aveam 9 sau 10 ani pe vremea aceea, îmi amintesc foarte bine cum tata lucra în frig și ploaie din greu pentru a reuși să își întrețină familia. M-am rugat mereu lui Dumnezeu să-și întoarcă privirea și la noi și am jurat că voi schimba situația din familia mea.

Cum te-ai gândit la fotbal pentru a-ți salva familia?

– Știam că prin fotbal se poate reuși, văzusem la alții și visam că și eu voi apuca zilele în care nu voi mai trăi la limita decenței. Din păcate, la juniorii lui Rosario nu am început cu dreptul.

Ce a spus tatăl tău?

– Tata a fost foarte categoric, nu l-am văzut niciodată atât de hotărât. Mi-a dat un ultimatum, în care aveam la dispoziție un an să reușesc în fotbal, în caz contrar, ar fi trebuit să muncesc cot la cot cu el. A fost o nebunie pentru mine, aveam doar 16 ani și simțeam că nu-mi pot ține promisiunea.

Și ce ai schimbat? La tine, la viața ta, la antrenamente…

– Am simțit că trebuie să dau și mai mult din mine. A fost momentul meu de maturizare. Stăteam multe ore, chiar și după ce se terminau antrenamentele, și mă pregăteam. Am tras atât de tare de mine încât în decembrie… asta era în… 2005… am reușit să debutez la echipa mare a lui Rosario Central, iar lucrurile au luat o turnură pozitivă în viața mea.

Angel Di Maria. Sursă foto: goal.com
Angel Di Maria. Sursă foto: goal.com

Cum a fost plecarea în Europa

– Nu mi-a fost greu să plec din Argentina la Benfica. Știam că ajung la un club mare și deja făceam destui bani și îmi ajutam familia, deci visul meu era realizat, dar mai știam că dacă mă voi afirma în Portugalia, șansele mele să joc la o echipă și mai mare cresc.

Acesta a fost interviul emoționant pe care Angel Di Maria l-a oferit pentru ca toți microbiștii să înțeleagă ce se ascunde în spatele succesului unui star al fotbalului mondial.

Îți recomand articolul despre fotbaliști cărora li s-au compus melodii.

Urmărește Primul 11 pe FacebookInstagram și Youtube.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: